Astăzi începe Săptămâna Europenă a Imunizării, o săptămână care, din păcate, anul acesta, în plină pandemie, are o importanță mult mai mare decât de obicei. Suntem după mai bine de un an de restricții, de purtat mască, de distanțare socială, de singurătate, într-un fel. Mi-e dor de o zi normală, în care să mă pot plimba fără mască, să-i pot revedea și îmbrățișa pe cei dragi sau pur și simplu să mă bucur de soare și de primăvară.
Tot astăzi se împlinește o săptămână de când am făcut rapelul la vaccin, ceea ce îmi dă o speranță în plus că vom ajunge la capătul acestui drum greu și ne vom lua viețile înapoi.
Îmi amintesc de zilele în care s-a anunțat că vaccinul este gata, de bucuria generală că avem o soluție, de cum am răsuflat ușurați, apoi de toate spaimele reale sau inventate, de toate cârcotelile, de știrile false sau mai puțin false, de miile de experți în vaccinare apăruți peste noapte…
M-am întrebat și eu, la fel ca voi, dacă ar trebui să mă vaccinez sau nu. Cred că e o întrebare firească, și la fel de firesc este să căutăm răspunsuri.
Alegerea de a te vaccina sau nu poate face diferența între viață și moarte, de aceea cum și unde căutăm un astfel de răspuns este mai mult decât o chestiune de preferință personală, este, poate, chiar o chestiune de supraviețuire. Cu toate acestea, cel mai des scoatem telefonul și îl „întrebăm” pe Google sau citim titluri pe Facebook. Nu ne întrebăm cine, ce scrie și de ce. Cu cât e știrea mai sumbră, cu atât se pare că o distribuim mai repede, ca și cum ne-ar interesa să împărtășim cu prietenii mai degrabă nenorocirile, decât bucuriile. Și o astfel de emoție negativă față de vaccine rămâne, cumva, ascunsă întru-n colț al minții.
Aș alege dacă aș putea, să nu fac vaccinul, să nu iau medicamente, să nu mănânc mâncare procesată, să beau apă de izvor, să trăiesc mai degrabă în natură, decât într-un oraș, chiar dacă e unul minunat precum Sibiul. Aș evita tot ceea ce nu e complet natural și sustenabil, însă, cel puțin în unele cazuri, ar fi o alegere idealistă și periculoasă. Să nu luăm antibiotic atunci când avem o infecție, ne-ar demonstra atașamentul pentru natural, dar ne-ar putea scurta abrupt viața. Până la urmă aici, ca și la vaccinuri, nu e o alegere între Bine și Rău, ci mai degrabă o alegere a riscului celui mai mic.
În primele zile de la apariția vaccinului mi-am întrebat medicul de familie dacă e o decizie bună să fac un vaccin care poate produce reacție alergică, dureri de cap, febră, stări de rău sau cine știe ce alte reacții nedorite. Zâmbind, medicul a întins mâna spre un raft cu medicamente și a luat o cutie la întâmplare. A scos prospectul și m-a rugat să-l citesc atent. Era un antibiotic iar la reacții adverse posibile, ei bine, multe din cele atât de discutate vis-a-vis de vaccinuri erau acolo: febră, dureri de cap, stare de rău, reacții alergice, simptome asemănătoare gripei alături de convulsii, reacții grave la nivelul pielii sau inflamația ficatului (in categoria celor foarte rare). Mi-a spus, apoi, că orice medicament are o serie de reacții adverse si că, până la urmă, doar medicul e în măsură să le pună în balanță, chiar și astăzi, când toți suntem “medici de Facebook” și că, din păcate, frecvența reacțiilor severe e mai mare la multe medicamente uzuale, decât la vaccinuri, indiferent dacă vorbim de cele anti poliomelită , rujeolă sau COVID-19.
Apoi, mi-a recomandat cu căldură să mă vaccinez și, mai ales, să mă reîntorc la zilele în care despre sănătate, medicamente și vaccinuri întrebam doar medicul, nu Facebook-ul.