Consiliul Județean Sibiu a organizat azi atelierul de diseminare a Raportului preliminar de cercetare ”Identificarea și evaluarea indicatorilor de alarmă ai instalării sindromului de epuizare la personalul din unități medicale” în rândul echipelor manageriale ale unităților spitalicești în care s-a realizat cercetarea – Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu, Spitalul General C F Sibiu, Spitalul Clinic de Psihiatrie ” Dr Gh Preda” Sibiu, Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, Spitalul Militar de Urgență „Dr. Alexandru Augustin” Sibiu. Fiecare spital a primit un raport individualizat de studiu care include și recomandări.
Cercetarea s-a desfășurat în perioada 2020-2021, iar colectarea efectivă a datelor a avut loc în intervalul aprilie – iunie 2021. La studiu au participat 1.657 de persoane din următoarele categorii profesionale: medic specialist/ primar, medic rezident, asistent/ă medical/ă, infirmieră/ îngrijitoare/ brancardier, alte categorii de personal de specialitate, personal administrativ, personal tehnic.
Echipa de studiu a fost compusă din:
- univ. dr. Adrian BRATE, Departamentul de Psihologie din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Centrul de Cercetare Psihologică;
- univ. dr. Mihaela BUCUŢĂ, Departamentul de Psihologie din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Centrul de Cercetare Psihologică;
- Şef lucrări dr. Ciprian BĂCILĂ, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Director medical al Spitalului Clinic de Psihiatrie „dr. Gheorghe Preda” Sibiu;
- Doina GIURGIU, medic primar Medicina Muncii, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu;
- Valentin PÂRVU, consultant statistică Becton Dickinson, Sparks, MD, USA.
“Este pentru prima oară când un număr atât de mare de instituții își dau mâna pentru un demers pe această temă, iar lucrurile nu se opresc aici, ci vor continua cu o a doua etapă și anul viitor. Studiul este folositor și vă rog să vă aplecați asupra rezultatelor, mai ales că echipa de cercetare vine și cu soluții pentru ca starea de bine să predomine în rândul angajaților din unitățile spitalicești pe care le gestionați, fapt care se traduce și în servicii mulțumitoare pentru pacienții din județ” a fost mesajul președintei Consiliului Județean Sibiu Daniela Cîmpean către managerii de spitale prezenți la eveniment.
Pentru evaluare, echipa care a realizat studiul a folosit cele mai avansate mijloace de cercetare, utilizând o baterie de instrumente științifice care au urmărit: Burnout Assessment Tool (BAT), Utrecht Work Engagement Scale (UWES), precum și Scala de autoevaluare a suportului psiho-social şi institutional, de autoevaluare a performanței profesionale și satisfacției în muncă și un chestionar demografic.
Cercetările din ultimele decenii au arătat că epuizarea are o serie de consecințe negative pentru indivizi (ex. diabetul de tip 2, boli cardiovasculare ș.a.), organizații (ex. absenteism, performanțe slabe și insatisfacție la locul de muncă ș.a.), societate în general (ex. mortalitate precoce, spitalizare și pensii de invaliditate, ș.a.).
Burnout-ul este legat de calitatea îngrijirii oferite de profesioniștii din domeniul sănătății și este inclus ca „fenomen ocupațional” în cea mai recentă versiune a Clasificării Internaționale a Bolilor (ICD-11), Organizația Mondială a Sănătății. Epuizarea se referă la o pierdere severă de energie care are ca rezultat senzații atât fizice (oboseală, senzație de slăbiciune), cât și psihice (senzație de extenuare, stoarcere de energie). Simptomele specifice includ: lipsă de energie pentru a începe lucrul, sentimentul de epuizare completă după o zi întreagă de muncă, sentimentul de oboseală rapid instalată chiar și după efort minim la locul de muncă și incapacitatea de a se relaxa după muncă.
Precizăm că un diagnostic de burnout nu poate fi elaborat numai pe baza unui chestionar de auto-raportare a burnout-ului. Acest lucru necesită o evaluare mai extinsă, inclusiv anamnestică și interviu de diagnostic de către un profesionist instruit.
Rezultatele indică faptul că aproape jumătate dintre angajați (45%) nu percep că sunt implicați în munca lor, nu simt energie, dedicare și concentrare în desfășurarea activităților specifice muncii lor. Așa cum era de așteptat, dintre categoriile socioprofesionale cu cel mai înalt risc de burnout se evidențiază medicii (atât din secții COVID, cât și non-COVID), dar un rezultat mai puțin așteptat a fost înregistrarea unui nivel foarte înalt și în rândul personalului TESA (unde nu se lucrează în schimburi, prin urmare aceeași persoană a fost nevoită să lucreze peste program în situațiile de vârf și unde nivelul de salarizare este adesea cel mai scăzut).
Dintre sursele de stres se evidențiază în primul rând instabilitatea legislativă și condițiile de lucru, și nu atât de mult resursele materiale așa cum am fi anticipat:
- 54% dintre respondenți au resimțit în mare și foarte mare măsură rigorile, prevederile și cerințele legislative generate de situația pandemică ca fiind o sursă de stres.
- 41% dintre respondenți au resimțit în mare și foarte mare măsură condițiile de lucru (numărul mare de gărzi, ture de noapte, solicitările multiple) ca fiind o sursă de presiune.
- 62% dintre respondenți au apreciat că resursele (echipament individual de protecție, materiale sanitare necesare desfășurării activității profesionale zilnice) nu au constituit o sursă important de stres.
Suportul social oferit de familie și prieteni este în mod semnificativ principala resursă menționată de participanții la studiu ca fiind de ajutor pentru a gestiona cu succes presiunile socio-profesionale, fiind apreciat că ar fi nevoie de o mai mare susținere din partea asociațiilor profesionale și bisericii, dar și a șefilor direcți.
Recomandările echipei de cercetare pun accent pe nevoia comunicare și feedback în interiorul instituțiilor medicale, iar pentru aceasta recomandă construirea în timp a unei ”culturi organizaționale a feedbackului și a implicării”, bazată pe încredere. Ea trebuie să se manifestă prin consultarea periodică reală a personalului cu privire la condițiile, nevoile și resursele posturilor/ rolurilor socioprofesionale/ angajaților (propuneri de îmbunătățire de care să se țină cont, calitatea echipamentului etc.), explicarea deciziilor și a protocoalelor/ regulamentelor noi pentru implementare efectivă, comunicare autentică și cu respect (la nivel managerial/ secție/ colegial: să învețe să ceară feedback, să ofere feedback, să urmărească un feedback, să mulțumească); construirea echipelor (coeziune, gestionarea conflictelor) și stimularea resurselor de grup și personale (dezvoltare personală, workshop-uri). De asemenea, abordarea sindromului de burnout într-un mod riguros, științific, cu parcurgerea mai multor etape: evaluare, monitorizare, intervenție, prevenție, o atenție sporită acordată categoriilor socio-profesionale vulnerabile cum ar fi: alte ocupații, medici, asistenți medicali, precum și secțiilor spitalului în care riscul este mai mare, dar și elaborarea unei strategii de intervenție cu scopul de a diminua riscul la burnout sunt doar câteva dintre cele mai importante soluții pe care echipa de cercetare le propune managerilor spitalelor care au făcut parte din studiu.